Interviu cu  Claudiu Ganciu, presedinte executiv al Asociatiei Romane de Psihanaliza a Legaturilor de Grup si Familie “Enrique Pichon Riviere”.

Ce isi propune editia a doua a Zilelor Enrique Pichon Riviere care se va organiza in perioada 26.07-02.08 la Rasinari cu tema Trecutul : individ, familie, societate ?

Editia a doua isi propune sa continuie ceea ce am inceput anul trecut la Sulina. Scopurile sunt multiple. In primul rand este un obiectiv de asigurare a formarii pentru profesionistii care lucreaza in domeniu terapiei de cuplu si familie. La conferinta va participa Pierre Benghozi, presedintele sectiunii de cuplu si familie din cadrul EFPP. In al doilea rand este un mod de cunoastere a dispozitivelor specifice cuplului si familiei care presupune o parte aparte, diferita de cadrul terapiei individuale, atunci cand este prezenta in cabinet mai mult de o persoana. Din acest punct de vedere ne adresam celor care nu sunt practicieni ai terapiei de cuplu si familie, dar care manifesta o curiozitate fata de aceste moduri de lucru. In al treilea rand este o forma de intalnire si de promovare.

Editia de anul trecut a reunit specialisti din mai multe orientari terapeutice. De ce aceasta abordare multidisciplinara si cum interactioneaza ea cu nucleul teoretic si clinic de baza care este cel al psihanalizei legaturii ?

Intra-devar conceptia noastra se bazeaza pe faptul ca psihanaliza nu este o religie care inchide lucrurile sau ca ceva este psihanaliza sau nu. Rolul psihanalizei este sa vada lucrurile asa cum sunt, sa le analizeze si sa spuna ce se intampla. Aceasta imagine pleaca si de la conceptia pe care o sublinia si Leda Hermann, din Brazilia ca in prezent psihanaliza se gaseste in fata celui de-al treilea val. Primul val a fost intemeierea ei de catre Freud si cei din grupul din jurul lui. Un al doilea val a fost constituirea scolilor de psihanaliza care au purtat de-a lungul timpului multe conflicte privind ideile proprii. Melanie Klein, Bion sunt numai doua exemple din scolile existente. Cel de-al treilea val consta in legarea lor, multe din eforturile actuale sunt facute pentru a stabili conexiuni, legaturi intre diferitele imagini despre psihanaliza. Unele orientari, in special cele americane si-au propus sa vada lucrurile chiar din afara psihanalizei intrucat nu numai terapeutii din psihanaliza au reusite profesionale, ci si din alte domenii. Acest lucru nu aduce un impediment abordarii psihanalitice, ci este mai curand o deschidere inevitabila in societatea moderna. O gandire anume poate sa fie vazuta atat ca un adversar cat si ca o modalitate de a intelege complexitatea umana. Depinde de ochii care privesc si de gradul de inflexiune a celui care priveste. Aceasta deschidere este in conformitate cu epoca pe care o traim si care este centrata in special pe stabilirea legaturilor dintre diferite teorii, abordari, opinii si mai putin pe mentinerea unui narcisism defensiv. Eu cred ca psihanaliza legaturii este cea mai in masura sa stabileasca aceste legaturi iar nucleul teoretic si clinic al psihanlizei legaturii s-ar aplica chiar la ea insasi in primul rand.

Participarea va fi una internationala, colegi din tari precum Republica Moldova sau Slovenia anuntandu-si deja prezenta si dorinta de a prezenta cate ceva din munca lor. Cum va fi aceasta experienta, care va fi punctul de intalnire a unor istorii si culturi mai mult sau mai putin asemanatoare ?

Prezenta celor din Sud-Estul Europei este in primul rand o prezenta in acord cu scopurile asociatiei Enrique Pichon Riviere. Cultura si trecutul tarilor din fostul bloc communist este destul de asemanatoare, toate au avut parte de o ocupatie sovietica mai mult sau mai putin manifesta. Cam doua generatii din fiecare tara au avut parte de o experienta comunista. Ipoteza noastra este ca acesti ani au lasat o mostenire transgenerationala pe care o putem elabora si prin acest tip de manifestare. Un aspect comun este faptul ca experienta comunista este insuffcient dezbatututa, discutata, analizata in toate aceste tari. Transmiterea ei mai departe este inevitabila intrucat in toate aceste tari au fost traume sociale, economice, cred ca nu exista familie din Sud-Estul Europei in trecutul careia sa nu regasim amprenta unor experienta traumatice in anii de razboi si cei care au urmat. Toate acestea fac ca Zilele EPR sa fie si o intalnire culturala, a unor grupuri reprezentative care au parcurs o experienta comuna. Ce s-a intamplat in ultimii 25 de ani si cum acesti “frati” au reusit sa se descurce, vom vedea ulterior.

Locatia, ca si cea de anul trecut, va fi una cu multe implicatii geografice si culturale. De unde ideea acestei ancore istorice si culturale ?

Sulina a fost ales pentru ca era cel mai estic punct din Uniunea Europeana si s-a dorit un punct de intalnire aflat la limita UE. Acum, intr-adevar, Rasinari este un loc asociat cu poezia si cu Cioran si cu Paltinisul lui Noica, o scoala aparte. Este in apropiere de Sibiu, fosta capitala culturala europeana si care este reprezentativa pentru ceea ce inseamna Romania. Cred ca este locul care reda cel mai bine intersectia dintre spatial european din care Romania face parte si Sud-Estul Europei cu specificul sau cultural din care Romania face parte. In Rasinari putem asocia taranismul lui Goga cu gandurile celui mai mare stilist francez – Cioran. In fapt una din poeziile care au inspirat si titlul nostru – Trecuturi – este o poezie a lui Octavian Goga, numita simplu “Trecutul” si care vorbeste despre transmitere. Redau aceasta poezie mai jos. Cultura romana este un camp cu multe valente psihanalitice, peste care inca trecem prea usor.

Trecutul

S-abat mustrări din altă vreme,/ Din vremea când nu ne ştiam,
Şi vin pe nume să mă cheme, Să-mi strige nopţile la geam,
Ca o pădure de blesteme…

Trecutul tău de-odinioară,/ Prăpastie cu multe guri,
Cu întrebări ce mă-nfioară, / Cu şerpuiri şi cotituri…
Trecutul, nesătulă fiară…

Trecutul, umbră vinovată,/ Tâlhar scăpat de sub zăvor,
Din cripta lui întunecată, / Se furişează, călător,
Şi lângă patul meu s-arată.

Trecutul, cioclu de morminte, / Sinistru oaspete de-amurg,
Neguţător de jurăminte, / Din haina-i ciuruită curg,
Drept zdrenţe, -aducerile-aminte.

El vine tainic să dezgroape / Tot ce-am închis în ţintirim,
Ne-aduce lacrimi în pleoape…/ – Dă-mi mâna ta, să-l gâtuim,
Trecutul, când îl simţi aproape…

Ce alte proiecte isi propune asociatia pentru viitorul apropiat ?

Obiectivul nostru central este crearea in Romania a unei comunitati psihoterapeutice care sa acopere in principal tarile ex-comuniste, Ne adresam in special Sud-Estului Europei dar si spatiului ex-sovietic si care sa se ocupe de tratarea cuplurilor si famililor care au parcurs o epoca dificila. Beneficiem in acest proiect de sprijinul Asociatiei Apsylien si a Institutului de Cercetare in Psihoterapie din Hyeres si la care au aderat pana in prezent psihologi din Moldova si Kazakhstan. Speram ca dupa intlanirea de la Rasinari sa se alature proiectului nostru si colegii din Slovenia. De asemenea, unul din obiectivele permanente ale Asociatiei este promovarea abordarii psihanalitice in lucrul cu cupluri si familii.