Interviu cu Psihoterapeut Catalina Hetel.

Catalina, prima ta alegere a fost actoria, iar apoi ai ales drumul psihodramei. Cum a aparut intalnirea ta cu psihanaliza si in mod particular psihanaliza legaturilor ?

Teatrul a fost alegerea mea din copilarie si adolescenta. Atunci nu ma vedeam facand altceva. Si ma bucur ca am incercat si ca nimeni nu a incercat sa ma convinga ca teatrul nu ar fi o alegere buna pentru ca a fost o alegere perfecta lainceput de drum. In continuare a aparut firesc psihodrama. Intalnirea mea cu psihanaliza legaturilor a fost prin voi si prin prezenta mea la workshopul Rosei Jaitin. Am descoperit atunci o perspectiva noua si fascinanta asupra unor aspectepe care le intuiam. Psihodrama te ajuta sa asezi in scena lumea individului si legaturile dintre personajele care populeaza aceasta lume, dar psihanaliza legaturilor mi a oferit si cadrul teoretic pentru a intelege aceste aspecte.

In ce fel se imbina aceste modalitati de lucru aparent diferite in munca ta terapeutica ?

Se imbina minunat. Psihodrama a dezvoltat si o metoda de lucru noua, psihodrama in microspatiu. Pe o scena mica, asezi persoane si refaci practic, cu ajutorul obiectelor, lumea fasinanta pe care o poarta individul in suflet. Poti sa vezi ceea ce omul doar simte. Psihanaliza ofera adancime acestei abordari, duce metoda de lucru in abisurile inconstientului. Personajele interne nu traiesc de sine statatoare ci se leaga intre ele prin fire invizibile. De multe ori si terapeutul si pacientul inteleg ca nu persoana interna e problema ci legatura creata cu acea persoana interna.

Cum a fost pentru tine experienta de anul trecut de la Sulina ?

A fost asa cum ma asteptam, o experienta minunata. Prin exemplele lui plastice, Pierre Benghozi a facut inteligibil ceva ce era intui, dar abstract. Prezentarile colegilor, framantarile, intrebarile lor, ca orice experienta de acest gen, imi dau curaj si energie pentru ca mi-e clar ca psihoterapia e o permanenta cautare si ca fiecare intalnire cu un pacient e una noua, indiferent cata experienta ai fi acumulat.

Ne poti spune cateva idei care au avut rezonanta pentru tine, pe care le-ai pastrat in interiorul tau ?

Au fost multe idei care mi-au aratat o perspectiva noua asupra durerii umane. Spatiul interpersonal devine ca o tesatura cu o functie de continere. O familie, formata din mai multi indivizi, presupune o tesatura deasa de legaturi psihice verticale, ascendenti si descendenti si orizontale, grupuri si afiliere. Pornind de la aceasta legatura, orice legatura eu-el va construi un nou ansamblu. Aceste legaturi, devin ca o plasa continatoare a trairilor, gandurilor, senzatiilor si experientelor grupale familiale. Din punct de vedere terapeutic apare necesitatea unei clinici a continatorului si a unei clinici a continutului. Apar astfel uneori problematici de transmitere intre generatii. Este nevoie adesea sa se transmita nespusul, nenumitul, neganditul sau neadmisibilul. Exista astfel si o clinica a inacceptabilului si a rusinii, bazata pe elemente care nu pot sa se transmita, ca de exemplu problematica rusinii inconstiente. Nu este vorba despre a-ti fi rusine, ci a despre a purta rusinea, o rusine inconstienta, insuportabilul hau al organizarii familiale desirate.

Cum a fost interactiunea cu colegii din alte orientari ? Dar schimbul de idei, impartasirea unor experiente de lucru sau a unor conceptii teoretice ?

Buna dar inca destul de timida. Cred ca am avea multe de invatat unii de la ceilalti daca ne-am permite sa ne impartasim experientele, temerile si de ce nu greselile.